Povestea unui soldat ...
Această poveste este a unui soldat , care, în sfârşit se întorcea acasă, după ce luptase în Vietnam.
El îşi sună părinţii din San Francisco:
- Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă rog o favoare. Am un prieten pe care mi-ar face plăcere să-l aduc cu mine.
- Sigur, au răspuns. Ne-ar încânta să-l cunoaştem.
- Există ceva ce ar trebui să ştiţi dinainte. El a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are niciun loc unde să locuiască.
- Sigur, au răspuns. Ne-ar încânta să-l cunoaştem.
- Există ceva ce ar trebui să ştiţi dinainte. El a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are niciun loc unde să locuiască.
- Ce suferinţă!!! Regretăm mult să auzim asta. Poate putem să-l ajutăm să găsească vreun loc unde să locuiască.
- Nu mamă, eu vreau ca el să poată locui la noi acasă !
- Dar fiule, nu şti ce ne ceri, nu ai idee de gravitatea problemei ?
Mama de acord cu tatăl, indică:
Mama de acord cu tatăl, indică:
- Cineva cu atâta dificultate ar fi o sarcină grea pentru noi. Avem propria noastră viaţă şi nu vrem un lucru ca acesta să intervină în modul nostru de a trăi. Cred că te poţi întoarce acasă şi uită acest subiect. El îşi va găsi un mod de a locui pentru el !
Fiul închise telefonul şi niciodată nu au mai auzit de el.
Câteva zile mai târziu, părinţii au primit un anunţ dela poliţie, informându-i că fiul lor murise căzând de pe o clădire.
Poliţia consideră accidentul ca o sinucidere.
Părinţii, îngroziţi, au zburat în oraşul unde se afla fiul lor şi au fost duşi la morgă pentru identificarea cadavrului.
Ei l-au recunoscut şi pentru groaza şi teroarea lor, au descoperit ceva pe care nu îl cunoşteau:
“FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRAŢ ŞI UN PICIOR”
“FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRAŢ ŞI UN PICIOR”
Părinţii din această poveste sunt ca voi, majoritatea dintre voi ...
Găsiţi că e mai uşor să iubiţi pe aceia care sunt perfecţi, frumoşi, sănătoşi, simpatici ...
Nu vă plac persoanele care vă incomodează şi vă fac să vă simţim prost ... să vă simţiţi stânjeniţi .. ruşinaţi ...
2 comentarii:
Nu este prima dată când citesc această poveste.
Din păcate majoritatea dintre noi refuză să își asume sarcini de pe urma cărora nu au de câștigat sau nu se simt obligați moral.
Este o lecție care ar trebui să o învățăm.
ai dreptate,din pacate in Romania,ESTE CHIAR MAI TRISTA SI MAI GRAVA SITUATIA PERSOANELOR CU HANDICAP,sa fii iubita de cineva care sa te merite
Trimiteți un comentariu