Apiterapia - episodul 2 - Polenul

Apiterapia - episodul 2 

Polenul

Prin natura sa şi prin rostul său de element fecundant al florilor, polenul are o compoziţie chimică complexă, specială, care îl deosebeşte de toate celelalte produse vegetale şi îi conferă un spectru de influenţă surprinzător de larg asupra multor afecţiuni şi disfuncţii ale organismului uman.
Proprietăţile principale ale polenului sunt legate de bogaţia mare în elemente nutritive (aminoacizi, vitamine, enzime etc.). Datorită complexităţii elementelor lui componente polenul a fost utilizat drept "medicament" sau "stimulent al creşterii" de mult timp. Numeroasele cercetării efectuate de-a lungul timpului au relevat multiple posibilităţi de aplicare a polenului poliflor recoltat de albine în profilaxia şi terapeutica umană, obţinându-se rezultate foarte bune în prevenirea şi combaterea anemiilor, a bolilor sistemului nervos şi endocrin, a unor boli ale tubului digestiv şi a hipovitaminozelor, etc.
Proprietăţi terapeutice sau curative ale polenului:
- Afrodisiac;
- Anabolizant (polenul conţine multe vitamine şi alte elemente nutritive ce sunt implicate în creşterea apetitului şi ajută la construirea noilor celule);
- Anti-Aterosclerotic (polenul, datorită compoziţiei sale complexe, reduce nivelul presiunii arteriale când aceasta este ridicată, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină prin îmbunătăţirea funcţiilor ficatului şi ajută la regenerarea celulelor endoteliului arterial);
- Antibacterian (florile care produc polenul nu sunt "interesate " să hrănească bacteriile , astfel că vor adăuga substanţe antibacteriene, cum sunt bioflavonoizii);
- Antidepresiv (polenul conţine toţi aminoacizii necesari pentru ca sistemul nervos să şi-i creeze pe ai săi , antidepresive naturale, cum ar fi endorfinele);
- Antiinflamator, antiparazitar, dietetic, biostimulant;
- Îmbunătăţeşte producerea de hemoglobină şi de hematii;

- Îmbunătăţeşte funcţiile stomacului

- Îmbunătăţeşte nutriţia şi funcţiile tuturor muşchilor

- Îmbunătăţeşte toate funcţiile cerebrale (datorită prezenţei unei cantităţi incredibil de mari de elemente nutritive diferite ce se găsesc în polen ; aceste substanţe hrănesc în mod direct , după cum s-a menţionat mai sus, toate celulele neuronale ; efectul indirect este datorat hrănirii ficatului, un ficat sănătos produce la rândul său alte substanţe foarte importante pentru funcţionarea creierului)

Indicaţii generale:
- Boli de nutriţie şi de metabolism;
- Bolile aparatului digestiv;
- Afecţiunile intestinului subţire;
- Afecţiunile intestinului gros;
- Afecţiuni ale sistemului osteo-muscular 
- Afecţiuni genitale şi sexuale

- Afecţiunile aparatului urinar

- Afecţiuni hematologice

- Boli canceroase

- Afecţiunile sistemului nervos

Administrarea polenului 

Polenul, fiind mai ales un supliment nutriţional, poate fi administrat prin sistemul digestiv: gură, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros, rect şi anus. Afară de câteva excepţii (alimentaţia legată de chirurgie ca în cazul cancerului de esofag, supozitoare cu polen), polenul este addministrat pe cale orală. Ţinând minte că principalul scop în apiterapie este trimiterea nutrienţilor şi/sau compuşilor farmacologici activi către "ţinte" (celule, ţesuturi, organe, sisteme bolnave sau sănătoase), următorii factori trebuie luaţi cel puţin în considerare:                                                

1. Prospeţimea, calitatea şi cantitatea polenului de albine
2. Metoda de administrare
3. Durata
4. Posibila prezenţă a reacţiilor adverse

Căile de administrare: Internă - pe gură, înghiţind polenul brut sau amestecul de polen cu miere sau cu alte alimente ca iaurt, cereale, pâine etc.
- sublinguală (cazurile de cancere sau chirurgicale)
- alimentaţie chirurgicală sau artificială, când polenul, mierea, lăptişorul de matcă, propolisul şi alte alimente uşor de digerat pot fi administrate direct în stomac sau în intestinul subţire.
- supozitoare rectale, în cazul pacienţilor cu adenom de prostată.
- supozitoare vaginale, pentru diferite afecţiuni genitale la femei
Externă -În măşti cosmetice, amestecat cu miere sau/şi lăptişor de matcă, extracte florale etc. În dermatologie, ca adjuvant nutriţional pentru celulele pielii.

Contraindicaţii
Unii oameni pot dezvolta alergii la polen sau pur şi simplu nu-l pot suporta foarte bine în stomac sau în sistemul digestiv, plângându-se de "greutate" în stomac, balonări, diaree etc.