Apiterapia - episodul 3 - Mierea

Mierea

În cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisă între anii 3000-2000 I.H., atât mierea cât şi albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecând la o altă antică civilizaţie, la cea egipteană, încă din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizaţia elenă a evoluat şi ea în spiritul credinţei că mierea reprezintă un aliment, dar şi un remediu de prim rang. Ea este menţionată în Iliada şi Odiseea, de mai multe ori.

Mierea de albine are ca surse potenţiale peste 2000 de flori; ca rezultat, caracteristicile ei sunt extrem de variabile. De aceea, terapeutul trebuie să fie capabil, cu ajutorul simţurilor lui, să stabilească calitatea generală a mierii şi/sau calităţile ei terapeutice. 

În toată lumea mierea este cunoscută mai ales ca aliment şi mai puţin ca medicament . Din această cauză, probabil, preţul mierii este prea scăzut pentru ca apicultorii să aibă beneficii satisfăcătoare de pe urma colectării acesteia .

În zilele noastre este reconsiderată importanţa mierii pentru sănătatea oamenilor şi animalelor . Mulţi specialişti din ţări ca : Noua Zeelandă, Franţa, India etc. au demonstrat că mierea este de asemenea un medicament dacă este obţinută şi folosită în anumite circumstanţe. Mierea poate fi folosită cu succes pentru prevenirea şi tratarea ulcerele gastro-duodenale (fiind considerată un pansament gastric), pentru tratarea arsurilor sau pentru vindecarea plăgilor, având un puternic caracter antiinfecţios.

Proprietăţi terapeutice şi curative ale mierii

-Antibacterian (mierea conţine mici cantităţi de apă, grăsimi şi proteine, are un pH relativ mic, o osmolaritate ridicată ce înseamnă "condiţii vitrege de viaţă"pentru bacterii; bioflavonoidele aflate în miere au efect antibacterian direct; multe dintre enzimele mierii acţionează în final tot antibacterian)

-Antibiotic, antiinflamator, antimicrobian

-Depurativ (ajută mecanismele de detoxifiere ale organismului; mierea conţine multă fructoză (în special mierea de salcâm) care ajută în mod direct mecanismele energetice ale ficatului; un ficat sănătos înseamnă o mai bună detoxifiere biochimică )

-Imunostimulant (în primul rând furnizează multă energie "uşoară" celulelor albe din sânge; bioflavonoidele acţionează direct ca imunostimulente )

-Laxativ, nutritiv, tonic-cardiac

Indicaţii

-Afecţiuni ce afectează întreg organismul ( anorexie, convalescenţă, febră)

-Afecţiunile aparatului respirator ( astm bronsic, tuse, răceală )

-Afecţiunile aparatului cardiovascular

-Afecţiuni ale sângelui

-Afecţiuni gastrointestinale (constipaţie, ulcer gastro-duodenal )

-Afecţiuni hepatice

-Afecţiuni ale oaselor şi articulaţiilor ( osteologie)

-Afecţiuni ale sistemului nervos ( insomnii, astenie, neurastenie )

-Afecţiuni ale pielii ( ulceraţii, arsuri, eczeme, furunculoză, ulcer varicos)

-Plăgi (acţiune antiinflamatoare şi antibacteriană. În 1991, Subrahmanyam, spunea că mierea: previne infecţiile datorită proprietăţilor antibacteriene; formează o barieră vâscoasă pentru pierderea lichidiană şi pentru invazia plăgii de către bacterii, în acest fel prevenind infecţiile; conţine enzime ce ajută la vindecare şi promovează formarea ţesutului; absoarbe puroiul curăţând astfel plaga; reduce durerea, iritaţia şi îndepărtează mirosurile neplăcute) .

Contraindicaţii

- Diabetul (Excepţii: mierea de acacia -ce conţine mai ales fructoză- care poate fi dată, în cantităţi mici, dimineaţa şi răni ce se vindecă greu la diabetici (în uz extern).

- Alergia la polen;

- Copiii sub 1 an (Copiii sub un an au condiţii speciale ( înaltul conţinut de apă şi de proteine, cantităţi mici de oxigen, pH ridicat, puţine mecanisme antibacteriene) care pot fi favorabile pentru dezvoltarea unor bacterii periculoase în intestinele lor (Botulismul poate apare de la mierea ce este "curier" al bacteriei Clostridium botulinum). Această bacterie este cea mai periculoasă, poate fi prezentă în miere într-o stare "dormantă" , în special dacă mirea nu a fost recoltată în condiţii igienice perfecte)