Transferul

Tehnici de transfer

Transferul este procedeul prin care pacientului i se modifică poziţia în spaţiu sau se mută de pe o suprafaţă pe alta. În sens mai larg noţiunea include toate secvenţele de mişcare ce se impun atât înainte cât şi după realizarea transferului propriu-zis: pretransferul; mobilizarea în pat; poziţionarea în scaunul rulant (postransferul).

Există trei tipuri de tehnici pentru transfer în funcţie de capacitatea pacientului de a participa la acţiune:

a. Transferurile independente în cazul realizării lor de către pacient, singur după indicaţiile prescrise şi după o perioadă de antrenament.

b. Transferurile asistate de una sau două persoane care ajută (într-un mod anume) ca pacientul să se ridice din pat şi să se aşeze în scaunul rulant sau de aici pe alte suprafeţe (ex. cada de baie, saltea, etc.)

c. Transferurile prin liftare sau cu scripeţi. Se utilizează instalaţii mai simple sau mai complexe pentru ridicarea pacienţilor şi reaşezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru pacienţii care nu au nici un fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind totală. Astfel de transferuri se realizează în secţiile de hidroterapie când pacientul este liftat şi apoi lăsat în bazin sau cada de kineto.

Tehnicile de transfer descrise îşi propun să fundamenteze câteva principii de bază, urmând ca fiecare kinetoterapeut să-şi adapteze tehnica la nevoile specifice ale bolnavului pe care îl tratează.

Cele mai comune tehnici de transfer sunt:

- pivot ortostatic (transfer prin pivotare din poziţie ortostatică),

- transfer cu ajutorul scândurii de alunecare (scândurii de transfer);

- pivot flectat (transfer prin pivotare cu genunchii flectaţi);

- transfer dependent de 2 persoane.

Alegerea uneia sau alteia din tehnicile de transfer va urmării realizarea transferului în condiţii de maximă securitate atât pentru pacient cât şi pentru terapeut.

Transferul din scaunul rulant pe toaletă este în general greu datorită spaţiului redus şi neadecvat din cele mai multe băi. Scaunul rulant se va aşeza într-o poziţie cât mai convenabilă, chiar lângă sau în unghi ascuţit faţă de toaletă. Pentru a creşte siguranţa pacientului se pot adapta dispozitive de asistare cum ar fi bara de sprijin. Înălţimea vasului de toaletă trebuie ajustată prin aplicarea pe acesta a unor înălţătoare speciale.

Transferul în vană trebuie însoţit cu multă atenţie întrucât vana este una din cele mai periculoase zone din casă (datorită riscului de alunecare). Transferul direct din scaunul de transfer pe fundul vanei este dificil de realizat şi necesită o funcţie bună la nivelul membrului superior. Există în acest sens o bancă sau un scaun care se fixează în interiorul vanei cu două dintre picioare. În acest caz pivotarea se realizează cu genunchii flectaţi, pivotare ortostatică sau cu scândura de alunecare.