Terapia ocupationala

Terapia ocupaţională

Terapia ocupaţională poate fi definită ca fiind o activitate mentală sau fizică, prescrisă şi dirijată, pentru obiectivul bine determinat de a contribui la refacerea sau grăbirea ei, în urma unei boli sau unei leziuni.

Terapia ocupaţională, o metodă de tratament a anumitor tulburări fizice sau mentale, prescrisă de medic şi aplicată de specialişti calificaţi, folosind munca, sau orice altă ocupaţie, în vederea vindecării afecţiunii sau sechelelor sale.

Terapia ocupaţională se preocupă de integrarea familială, socială şi profesională a persoanelor cu dizabilitaţi, care este o metodă specială a kinetoterapiei, o metodă sintetică, globală, care cere o participare comandată şi întreţinută psihic.

Acţiunile terapeuţilor ocupaţionali se exercită în următoarele direcţii de bază:
- stimularea responsabilităţii în diverse situaţii de viaţă,
- formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală,
- cultivarea deprinderilor de muncă,
- organizarea de jocuri şi distracţii,
- formarea imaginii de sine şi stimularea încrederii în propria persoană,
- cultivarea autocontrolului şi a expresivităţii personale,
- educarea capacităţilor cognitive,
- educarea capacităţii de reacţie la diverse situaţii de viaţă,
- antrenarea funcţiei neuromusculare,
- antrenarea integrării senzoriale,
- sprijinirea relaţiilor interpersonale,
- educarea capacităţii de acţiune,în funcţie de constrângerile şi resursele de mediu.

Activitatea de terapie ocupaţională se acţionează pe trei mari domenii generale, care includ altele particulare şi anume:
- formarea deprinderilor de viaţă cotidiană – autoingrijire (spalat, mancat, gatit, curatenie, etc.);
- cultivarea capacităţilor şi aptitudinilor pentru muncă (scris, citit);
- educarea abilităţilor pentru diverse jocuri şi petrecerea timpului liber