Managementul urinar dupa TVM - partea III

duminică, 27 februarie 2011

Managementul urinar dupa TVM - partea III

Dispozitive pentru incontinenta (altele decat sonda)
 
1. Absorbante si scutece
Absorbantele si scutecele urinare sunt destinate absorbtiei urinii pentru a proteja pielea si hainele.  Absorbantele difera in funtie de marime si capacitatea de absorbtie. Calitatea acestor produse garanteaza confortul, protectia si discretia necesara.  Absorbantele sunt folosite in special de cei cu o incontinenta usoara si medie pe cand scutecele sunt folosite de persoanele cu o incontinenta urinara severa.
Este foarte important faptul ca absorbantele urologice trebuie alese in functie de gradul de incontinenta al pacientului si de absorbtia necesara, spre deosebire de scutece, care se aleg in funcţie de greutate sau circumferinţa taliei. Umezeala este retinuta in interiorul absorbantului, departe de piele; stratul laminat permite pielii sa respire si astfel reduce riscul apariţiei iritatiilor. Desi unele absorbante sunt asemanatoare absorbantelor igienice normale, au functii diferite, capacitatea lor de absorbţie este mult mai mare decat a absorbantelor normale, datorita superabsorbantului din stratul interior, care are si rolul de a neutraliza mirosurile neplacute.

Un alt produs destinat pacienţilor cu incontinenta urinara este slipul pentru incontinenta severa de urina, asemanator lenjeriei intime. Acesta este dedicat in special persoanelor active.
Firme: 
http://www.hartmann.ro
http://www.pervita.ro 

2. Condomul urinar este indicat in incontinenta urinara la barbati, oferindu-le confort fara nevoia utilizarii absorbantelor, fiind potrivit atat pentru zi cat si pentru noapte.
Condomul urinar trebuie spalat zilnic si curatat cu o solutie dezinfectanta. Aceste condoame sunt pozitionate pe penis si conectate la un sac colector de urina fixat pe picior sau la marginea patului. Condomul urinar este cel mai sigur dispozitiv pentru incontinenta urinara la barbatii cu paraplegie sau tetraplegie, fiind de mai multe tipuri si disponibil in mai multe dimensiuni.
Tipuri de condom urinar: 
- condomul urinar cu centura. Condomul urinar cu centura este compus din filet; centura pentru talie; recipientul urinalului cu filet, tub, dispozitiv de evacuare si ventil cu manseta, centurile pentru coapse.
- condomul urinar cu suspensor (în forma de L).  Centura de corp este reglabila, iar palnia componenta pentru penis se poate decupa la marimea potrivita. Condomul urinar cu suspensor  se regleaza individual de stomac. Aplicat pe tegument, poate fi rotit 90 grade, in orice directie, pentru o mai usoara directionare a urinei, fara a bloca scurgerea acesteia. Sistemul de evacuare este prevazut cu antistrangulare care nu permite scurgerea urinei în timpul somnului.
- condomul urinar cu autoadeziv. Condoamele autoadezive se evidentiaza printr-un adeziv integrat în partea interioara, care este delicat si foarte bine tolerat de piele. Designul unic include şi amplasarea adezivului in partea anterioara a condomului urinar – soluţie brevetata de Rochester Medical.
Avantajele adezivului:
Adezivul integrat în partea interioara a condomului este foarte bine tolerat de piele;
Siliconul moale se adaptează conturului penisului, acordand contact mai bun adezivului si siguranţa contra detasarii accidentale. Avantajul siliconului este faptul ca permite transpiratiei sa se evapore prin învelis. Astfel condomul urinar este mai confortabil, reducand adunarea umezelii, care poate duce la macerarea pielii. 
Firme: 

Bine de stiut!
Dispozitive medicale necesare tratamentului incontinentei/retentiei (condoame , saci urina , sonde , catetere , etc) sunt decontate prin sistemul CAS
de ex: CAS furnizeaza condoamele pentru barbati, intr-o cantitate de 30 buc/luna impreuna cu 10 pungi colectoare de urina
Pentru a vedea ce acte sunt necesare intocmirii dosarului pentru CAS  
CLICK AICI

Infectiile urinare in TVM

  Indiferent de nivelul la care intervine leziunea coloanei vertebrale, este afectat controlul asupra vezicii urinare. Afectiunea urinara este diferita de la individ la individ, dar folosite separat sau in combinatie, tehnicile ajutatoare (miscare, presiune, implant de electrozi, medicamente care sa stimuleze muschii care nu mai raspund la impulsurile date de creier; regimuri alimentare sau medicamente menite sa incetineasca sau sa mareasca circulatia fluidelor in organism; folosirea de sonde, pungi urinare; pampersi) duc la restabilirea intr-o anumita masura a controlului vezical si la posibilitatea unei vieti normale.
Dar din pacate persoanele cu traumatisme vertebro-medulare prezinta un risc crescut de infectii ale tractului urinar. De fapt, complicatiile datorate infectiilor tractului urinar constituie problema medicala numarul 1 si este foarte probabil sa afecteze starea generala de sanatate si costul ingrijirii unei persoane cu TVM.
Simptome:
- Stare generala de disconfort sau greata;
- Urina tulbure, cu miros intepator;
- Sange in urina;
- Urinare in cantitati mici si foarte des;
- Dificultati in a urina;
- Temperatura ridicata
- Transpiratie si frisoane;
Inca de la primele semne aparute trebuie luate masuri si anume urocultura. Urocultura este o metoda de lucru utilizata in laboratoarele de microbiologie clinica pentru analiza probelor de urina, constand din cultivarea si identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractusului urinar.   
Prelevarea probei de urina
Prelevarea probei de urina se face cu respectarea instructiunilor de recoltare. In acest scop, se face in prealabil o toaleta a organelor genitale exterioare cu apa si sapun.
Prelevarea se efectueaza din jetul mijlociu direct intr-un recipient steril (pahare din plastic sterilizate, cu capac, de unica folosinta). Volumul necesar unei examinari uzuale este de 10 -5 ml. Prelucrarea probei trebuie facuta inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice si in cazul in care este necesara urmarirea eficientei lui, recoltarea se repeta dupa 48-96 ore.
Transportul trebuie sa fie asigurat in curs de o ora de la prelevare. Urina fiind un excelent mediu de cultura sunt suficienti cativa germeni, spre exemplu din flora prezenta in uretra anterioara, pentru a se obtine in scurt timp o contaminare masiva. In situatia in care aceasta conditie nu poate fi respectata, urina poate fi pastrata la 2-8 grade cateva ore.
Dupa efectuarea uroculturii se trece la  efectuarea antibiogramei.
Antibiograma este o metoda care stabileste pe o cultura bacteriana de laborator sensibilitatea sau rezistenta unei bacterii fata de un antibiotic, care este preconizat de a fi folosit in tratamenul bolii, cauzate de bacterie. Eficienta unui tratament cu antibiotice este conditionata in primul rand de sensibilitatea agentului patogen fata de antibioticul respectiv, fapt apreciat in vitro prin antibiograma.

Cele mai fregvente microorganisme care produc infectii urinare sunt: Escherichia Coli (mai mult de 60 % din infectiile urinare sunt generate de E. Coli) Proteus, Klebsiela, Piocianic, Streptococus, Stafilococus.

Tratament: In primul rand, trebuie sa stim ca  tratamentul trebuie sa fie stabilit de medic. Orice administrare de medicamente, in special antibiotice, fara recomandare medicala, poate duce la aparitia rezistentei la antibiotice a germenului respectiv, facand si mai dificila tratarea unei eventuale recidive. Deci, in functie de rezultatul examenului de urocultura si a antibiogramei, medicul stabileste tratamentul cu antibiotice care trebuie urmat. Totodata se poate face si un autovaccin. Autovaccinul se obtine la Institutul Cantacuzino din Bucuresti.
Prevenire:
- 2 - 3 l de lichide pe zi;
- urinare odata la 3 - 4 ore;
- pentru cei care se sondeaza: sondare in conditii igienice (in cazul sondelor permanente se recomanda schimbarea lor la cel mult 15 zile; sondele intermitente trebuie dezinfectate dupa fiecare utilizare si pastrate in cloramina cand nu sunt folosite);

Calculii urinari sau renali

Calculii (pietrele) se pot forma atat in rinichi cat si in vezica. Pietrele mari nu pot fi eliminate pe cale naturala si provoaca obstructia tractului urinar si infectii. Multe din simptomele calculilor sunt asemanatoare cu ale infectiei urinare.
Simptome:
- Sange in urina;
- Dificultati de urinare;
- Stare generala de disconfort;
- Transpiratie in momentul mictiunii;
- Urinare in cantitati mici si dese;
- Spasme puternice;
- Infectii urinare recidive.
Prevenire:
- Consumul a 2 - 3 l de lichide pe zi;
- Reducerea pe cat posibil a consumului de alimente bogate in calciu;
- Sondarea intermitenta si utilizarea mai rara a sondei permanente;
- Daca este posibil, ridicarea zilnica in picioare pentru a permite drenajul urinei
Tratament:
- Consultarea imediata a unui medic;
- Internarea in spital pentru investigatii;
- Eventual, operatie de extragere a pietrelor.

Disreflexia autonoma

Disreflexia autonoma este o complicatie de temut la pacientii cu sectiune deasupra vertebrei T7, data de o vasoconstrictie reflexa provocata de un stimul dureros sau iritant care nu poate fi transmis spre creier si modulat de catre acesta. Se produce o crestere importanta a tensiunii arteriale, care poate determina chiar si un accident vascular. In acest caz se recomanda schimbarea pozitiei si eliminarea factorului iritant care, in general, este o vezica plina sau purtarea de haine prea stranse.
Simptome:
- Schimbari de culoare a pielii;
- Urinare in cantitati mici;
- Senzatia ca partea inferioara a abdomenului este grea sau plina;
- Spasme mai puternice;
- Balonari stomacale;
- Frisoane;
- Transpiratie abundenta;
- Dureri de cap.










0 comentarii:

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

 
 
 

•Ardeal•

•Persoane interesate•