Pacienţii români nu-şi cunosc drepturile

Pacienţii români nu-şi cunosc drepturile. Un raport publicat recent plasează România pe locul 30 în Europa în privinţa modului în care bolnavii sunt informaţi asupra drepturilor pe care le au.

Potrivit raportului "Puterea pacienţilor europeni - opţiuni şi implicaţii", cei mai informaţi sunt pacienţii din Danemarca, urmaţi de cei din Germania şi Finlanda.
Raportul mai arată că pacienţii români au nevoie de o informare simplă, uşor de înţeles despre sistemul de sănătate.

Iata cateva dintre acestea:

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE PACIENŢILOR
1. Dreptul la îngrijirea sănătăţii la cel mai înalt standard, indiferent de statutul social, vârstă, sex, etnie, religie sau convingeri politice;
2. Dreptul la adresabilitate liberă la asistenţa medicală, conform prevederilor legale;
3. Dreptul de a cunoaşte identitatea, statutul profesional şi calificarea celor care asigură serviciul de sănătate;
4. Dreptul de a fi informaţi în legătură cu starea sănătăţii lor, cu procedurile terapeutice propuse, cu diagnosticul şi prognoza afecţiunii;
5. Informaţiile trebuiesc comunicate pacienţilor într-o manieră adecvată capacităţii lor de înţelegere. Dacă pacientul nu vorbeşte limba oficială, trebuie să existe mijloace de traducere;
6. Dreptul de a fi informat şi de a lua o decizie referitoare la efectuarea unor activităţi de cercetare/învăţământ care implică persoana sa;
7. După ce au fost informaţi asupra tratamentului pacienţii au dreptul să-l accepte sau să-l refuze;

CONSIMŢĂMÂNTUL
Acordul imediat al pacientului este un imperativ pentru orice intervenţie chirurgicală. Medicul este în serviciul persoanei şi nu îi este admisă abdicarea de la dorinţa exprimată de către bolnav în cunoştinţă de cauză voinţa bolnavului fiind întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia.
Pentru orice activitate medicală (examinare clinică, examinări funcţionale, manopere de diagnostic, tratament medicamentos, fizioterapeutic sau chirurgical de orice fel) se va cere consimţământul bolnavului exprimat în scris, pe formular sau pe foaia de observaţie clinică pentru unele manopere de diagnostic şi tratament care comportă risc. Consimţământul va fi dat numai după lămurirea bolnavului asupra esenţei şi utilităţii actului recomandat.

CONFIDENŢIALITATEA
Toate informaţiile despre starea de sănătate, despre condiţia medicală, diagnostic, prognoză şi tratament trebuie păstrate confidenţial, chiar şi după moarte. Informaţiile confidenţiale pot fi divulgate doar dacă pacientul îşi dă consimţământul explicit.

ÎNGRIJIRE ŞI TRATAMENT
1. Dreptul de a primi îngrijiri de sănătate adecvate cu nevoile lor de sănătate, inclusiv îngrijiri preventive şi activităţi care au ca scop promovarea sănătăţii. Serviciile ar trebui să fie disponibile şi accesibile în mod echitabil, fără discriminare şi în conformitate cu resursele financiare, umane şi materiale disponibile într-o societate dată;
2. Dreptul colectiv al pacienţilor la o anumită formă de reprezentare la fiecare nivel al sistemului de îngrijiri de sănătate, în probleme referitoare la panificarea şi evaluarea serviciilor, inclusiv limitele, calitatea şi funcţionarea îngrijirilor acordate, marcată atât de standarde tehnice ridicate cât şi de o relaţie umană între pacient şi furnizorii de servicii de sănătate;
3. Dreptul la continuitatea îngrijirilor, inclusiv de cooperare între toţi furnizorii de îngrijiri de sănătate care pot fi implicate în diagnostic, tratament şi îngrijiri;
4. Dreptul la o procedură de selecţie cinstită pentru tratament, în situaţiile în care furnizorii trebuie să aleagă între mai mulţi pacienţi potenţiali.
Alegerea trebuie să se bazeze pe criterii medicale şi trebuie făcută fără discriminare. Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu aceeaşi grijă şi atenţie ca şi cei care au şansă de vindecare;
5. Dreptul de a alege şi schimba doctorul, furnizorul de servicii de sănătate sau instituţia de îngrijiri de sănătate, dacă aceasta este compatibilă cu funcţionarea sistemului de îngrijiri de sănătate;
6. Dreptul la îngrijiri terminale umane. În caz de pericol de moarte, medicul va rămâne lângă bolnav atâta timp cât este nevoie de ajutorul său.
Pesoanele cu afecţiuni deosebit de grave, care nu pot fi tratate în ţară, pot fi trimise la tratament în străinătate.
.