Tulburarile vezico-sfincteriene in TVM - ep.2

joi, 19 august 2010

Tulburările vezico-sfincteriene ale traumatismelor vertebro-medulare

Episodul 2
Explorările paraclinice

Complicaţiile urologice



Explorările paraclinice:
1. Explorarea urodinamică este singura explorare ce permite conturarea profilului evolutiv al afecţiunii.
2. Explorările electrofiziologice sunt teste destinate evaluării integrităţii căilor neurologice.
3. Ecografia vezicorenală, explorare neivazivă, este necesară mai ales în supravegherea vezicilor neurologice.
4.Cistoscopia poate fi necesară atunci când asocierea unei hipertrofii prostatice pune problema cauzei obstructiei subvezicale.

Complicaţiile urologice:
Infecţia urinară. Riscul de infecţie urinară este foarte important, ca de altfel la toţi pacienţii având vezică neurologică. Sunt predispuşi la infecţii urinare pacienţii care prezintă litiază urinară, care golesc vezica printr-un procedeu inadaptat sau incorect (de exemplu alternarea micţiunilor spontane cu auto-sondajele sau auto-sondaje prea rare).
Rezultă, deci, că alegerea modului micţional rămâne elementul cheie, atât la pacientul spitalizat (deci în situaţie mai mult sau mai puţin acută), cât şi în urmărirea lui.
-- Infecţia urinară simptomatică, fără semne parenchimatoase (fără febră), trebuie tratată cu cure antibiotice cât mai scurte posibil, cu antibiotice adaptate la antibiogramă.
-- Infecţia urinară febrilă poate evolua de maniera atipică, având în vedere tulburările de sensibilitate. Ele necesită tratament mult mai energic şi, frecvent, explorări complementare în căutarea unui obstacol, a unui abces sau a unei septicemii.

Litiaza urinară. Principala cauză a litiazei renale este infecţia urinară trenantă sau recurentă. Riscul este mai mare în primul an care urmează accidentului. Principalii factori de risc sunt antecedentele chirurgicale urologice sau de litiază, prezenţa sondei definitive şi existenţa unei derivaţii urinare transintestinale non-continente. O menţiune specială trebuie facută pentru cazul pacienţilor tetraplegici, care necesită o supraveghere deosebit de atentă. Intr-adevăr, din cauza tulburărilor senzitive, calculii la aceşti pacienţi riscă să migreze de maniera asimptomatică, manifestându-se în final sub forme mult mai grave (insuficienţa renală, septicemie).

Complianţa vezicală   este un element major al prognosticului acestor pacienti. Singurul mod de a evalua complianţa este cistometria, însa artefactele frecvente riscă să o lase nediagnosticată. Astfel, atunci când, în timpul umplerii artificiale a vezicii (cistometrie), apare o contracţie detrusoriană involuntară, antrenând incontinenţa, presiunea intravezicală scade   şi complianţa nu mai poate fi evaluată. Altfel zis, hiperactivitatea detrusoriană poate masca o tulburare asociată a complianţei.

Insuficienţa renală, cu toate că este mult mai rară în ultimii ani, este mai frecventă la pacienţii tetraplegici. Şi în această situaţie, sonda vezicală permanentă supune pacienţii la cel mai înalt risc de insuficienţă renală, în ciuda faptului că vezica rămâne mult mai multă vreme goală.

Cancerul de vezică nu este mai frecvent la traumatizatul medular decât la alţi pacienţi. În schimb, pacienţii traumatizaţi medular dezvoltă mult mai frecvent carcinoame epidermoide, forme mai agresive şi mai dificil de tratat. Riscul este mai important la pacienţii având vezică neurologică de mai mult de 15-20 de ani şi care sunt purtatori de sondă permanentă.


Urmează:
Episodul 3
Examenul clinic
Principii de tratament

0 comentarii:

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

 
 
 

•Ardeal•

•Persoane interesate•