Chitosan – o nouă speranţă pentru pacienţii cu leziuni medulare
Richard Borgens şi colegii săi au experienţă vastă în domeniul terapiilor inovatoare în tratamentul leziunilor nervoase. De la Ampyra, care ameliorează mersul la pacienţii cu scleroză multiplă până la stimulatorul spinal pentru pacienţii cu leziuni medulare, Borgens şi-a adus contribuţia la dezvoltarea tratamentelor care au impact direct asupra pacienţilor şi calităţii vieţii acestora.
Borgens formează o echipă cu fiziologul Riyi Shi şi chimistul Youngnam Cho, care a observat că unele polisaharide sunt capabile de a se fixa de membranele celulare lezate. Ca rezultat al acestei conlucrări, pe data de 16 aprilie 2010 în Journal of Experimental Biology este publicată descoperirea acestora, care demonstrează ca chitosan poate repara membranele neuronale lezate. Testând într-o primă etapă manoza şi constatând că aceasta nu are nici un efect asupra neuronilor spinali lezaţi, Cho decide de a încerca o formă modificată a chitinei, una din cele mai răspândite glucide, care se conţine în exoscheletul crustaceelor marine. Convertind chitina în chitosan, Cho izolează apoi un segment de măduvă spinală porcină, supune unei compresii o porţiune din aceasta, tratează această porţiune cu chitina modificată după care adaugă un marker fluorescent care poate penetra în celulă doar prin porţiunile membranare lezate. Dacă chitosan va repara membranele neuronale lezate ca rezultat al compresiei, atunci măduva spinării va rămâne necolorată, în caz contrar neuronii spinali vor fi invadaţi de către substanţa fluorescentă. Examinând o porţiune din măduva spinării sub microscop, Cho a rămas uimit când a observat că preparatul era total necolorat. Markerul fluorescent nu pătrunse în celulă. Chitosan reparase membranele neuronale lezate.
Următorul pas întreprins de Cho a fost să stabilească dacă administrarea de chitosan previne ieşirea din celula lezată a moleculelor cu masă moleculară mare. Testând prezenţa enzimei colosale lactat dehidrogenaza (LDH), Borgens a fost uimit să vadă că nivelurile LDH în măduva tratată cu chitosan au fost mai mici decât cele din măduva spinării neafectată. Acest polizaharid a reparat membranele nu numai în locul de compresie ci şi în alte regiuni medulare în care membranele au fost lezate ca rezultat al manipulărilor. Mai mult, la măsurarea concentraţiei de specii reactive de oxigen (ROS), eliberate la lezarea mitocondriilor producătoare de ATP, aceştea au observat că nivelurile ROS deasemenea au fost scăzute în măduva tratată cu chitosan: acest polizaharid probabil pe lângă membranele celulare mai este capabil de a le repara şi pe cele mitocondriale.
Dar, este oare capabil chitosan de a restabili capacitatea măduvei spinale lezate de a transmite impulsurile nervoase spre creier. Măsurând răspunsul cerebral la un impuls nervos generat în membrul posterior al animalului, cercetătorii au observat că acesta nu este în stare să ajungă până în creier. Totuşi, la 30 minute după injectarea chitosanului, semnalul într-un mod miraculos a fost propagat spre creierul animalului. Chitosan a fost în stare să repare măduva spinării lezată în aşa fel încât acesta să poată transmite semnalul nervos de la periferie spre creier.
Sursa: http://neurologie.ucoz.com
Chitosan in Romania: http://www.chitosan.ro/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu